Am
parasit Olanda in mijlocul sezonului in care vremea te face pe rind, nervos, stresat si
mai ales jiind nostalgic la soare si caldura. Martie e de obicei in Tarile de Jos - luna
in care lupta dintre primavara si iarna se da cu multa inversunare si tam-tam. Noapte de
noapte - furtunile dinspre mare, vijiitoare si nehotarite - aduc rind pe rind zapada, cite
un pic de soare, grindina cit mazarea si mult mult - insist! - mult vint...Mult planuita
si dorita vacanta in Mexico (rezervata inca din octombrie anul trecut) s-a lasat mult
asteptata. De la vacanta din Algarve din septembrie - dorul de mare si soare se reumpluse
la loc. Am incercat sa neutralizez
emotia si frica zborului lung de peste 12 ore. Aveam pregatita deja o plasa cu tot felul
de reviste de rebusuri si reviste romanesti (pe care rudele din Romania ni le trimit
regulat). Inainte de ziua plecarii spre Mexico, incercasem de altfel o mare curiozitate de
a le citi. Exact insa cum iti decalezi o placere pentru a te bucura de ea la timpul
potrivit - asteptam sa o fac in timpul zborului... Acest plan urzit din vreme a avut insa
o turnura destul de ... romaneasca pentru ca... exact in momentul in care avionul nostru
se pregatea sa decoleze - am realizat ca plasa mea cu materiale de zbor se afla in
bagajele grele....
Drumul pina in Cancun ni s-a parut
interminabil. Stateam pe rindul din mijloc al unui Boeing 737 plin de calatori. In dreapta
noastra, pe sirul de la geam, statea o familie de nemti - parinti si copii - care ne-au
alimentat pina la aterizare cu stari crescinde de mirare, iritare, nervi si in final
exasperare. Odraslele teutone- pubere au baut - dupa calculele noastre - cel putin 240 de
cutii de coca-cola - in cele 13 ore cit a durat zborul - deci cam 20 pe ora. Puberul cel
mai iritant (in jur de 16 ani) a dormit succesiv cu picioarele in brate la maica-sa, pe
umerii ei, in locul ei - dupa propria-i dorinta a ramas singur pe 3 locuri, a rigiit
constant si din ce in ce mai zgomotos... - iata scene care ne-au colorat zborul in locul
multlipsitelor rebusuri si reviste care zaceau fara emotii in burta de bagaje a avionului.
Avionul a zburat deasupra Groenlandei si de
pe locurile noastre ne-am alaturat si noi - la un moment dat - unei treimi din calatori
pentru a privi in jos spre gheturile fara primavara si miscare de jos. Dupa un ocol rotund
deasupra Canadei si apoi deasupra coastei vestice ale Americii si Californiei- am ajuns
intr-un final in Cancun - pe la ora 9 locala. Asta insemna de fapt pentru noi- 3
dimineata. Desi destul de devreme, aeroportul in sine - dormita. Toate pravaliile
comerciale care de obicei pigmeanteaza un aeroport erau inchise in spatele gratiilor
metalice si inundate de intuneric. Nota de 'sic' era asigurata de marmura lucioasa,
neagra, atent spalata a salilor imense. Cu siguranta - aeroportul din Cancun este mult mai
mare, mai modern si - of da! - mai curat decit Otopeni-ul... La punctul de frontiera - am
reusit sa blocam intrarea. Se pare ca soldatul care controla pasapoartele nu mai vazuse
niciodata un pasaport romanesc cu viza de Mexic. L-a intors pe toate partile, l-a privit
in lumina, l-a indoit si aproape ca l-a mirosit. Mda - am intrat totusi in regatul Maya.
Am inginat amindoi un 'Gracias ' timid. In afara de "dinero" (bani) si 'por
favor' (va rog) mai stiam citeva cuvinte. Cu doua luni in uram eu incepusem un curs de
limba spaniola - dar aveam sa descopar curind ca micul meu vocabular e insuficient si
destul de zgircit...
Dupa ce am intrat in posesia bagajelor -
ne-am grabit spre poarta de iesire. Ne astepta microbuzul reprezentantei agentiei de
turism. Desi nu erau grele - - spre disperarea noastra - cineva ne-a insfacat gentile din
mina. Ups. Erau niste fete mici de statura - cu fata plina de zimbet. Nici urma de
raufacatori. Dupa citiva metri - cineva ne-a soptit - Tip! 0 Dineros!... Aha. Florin s-a
scotocit dupa bani imediat. Micul nostru lux ne costa 5 dolari. Din experienta... nimeni
nu poseda maruntis de rest in Mexic.
De la Cancun pina la Playa del Carmen -
locul destinatiei noastre - am incercat sa motai in microbuzul cu aer conditionat. Tot din
experientele noastre - un lucru s-a confirmat din nou. In zonele f calde - aerul
conditionat e folosit la extrem, cu ura. Din spatele microbuzului - auzeam palavrageala
non-stop a soferului cu insotitoarea lui. Singurul pulovar scos din bagaje nu reusea in
nici un caz sa ma incalzeasca...
Autostrada Maya este impecabila. Ma minunam
in gind ce bine e semnalizata - Benzile erau desparite de semnalizatoare montate in sosea.
Foarte usor de tinut banda - noaptea. Probabil ca nu mai trebuie sa mentionez faptul ca
soferul dadea mai multa importanta insotitoarei decit soselei. De ce? Pentru ca in tarile
latine - asta e oricum o regula...
Intr-un sfirsit an ajuns in
Playa del Carmen, depusi nauci de oboseala la receptia hotelului Albatros Royale. Receptia
- in aer liber - in mijlocul unei gradini
multicolore. Copaci infloriti in rinduri, intr-o eterna primavara...Hotelul, in exact centrul de noapte al Playei, si exact pe malul marii, este
un o alternativa mai mult decit binevenita si convenabila la restul hotelurilor din zona.
Este de fapt recomandabil tinerilor care vor sa alocheze in alte feluri restul
cheltuielilor (foarte substantiale care vor urma..) In general, preturile sint foarte
piperate si mentinute la stachete infioratoar de inalte de 'nemtii' continentului
american: Americanii.
Ajunsi in camera, nu am rezistat
tentatiei de a iesi din nou pe strada. Plini de nerabdare, am ignorat diferenta de fus
orar si am coborit scarile spre continua fiesta mexicana. Trompetele si chitarele se
auzeau de pretutindeni, noaptea era calda si instelata, din apropiere vuietul si mirosul
oarecum infundat al oceanului se amesteca discret cu toata harmalaia latino-americana si
cu mirosul generalizat al tortillei.
Zilele care au urmat s-au impletit cu soarele si plaja. Golful Caraibelor, la prima
intilnire, a fost cald si primitor. Apa nu era la fel de fierbinte ca in Thailanda ci era
mult mai placuta. De un verde uimitor, cu niste valuri de vis, lungi si foarte dantelate.
In primele zile, totul parea minunat pina la apropierea serii. La ora cind valul de
turisti se pregatea parfumindu-se de masa, noi nu puteam sa ne bucuram decit de un pui de
somn care se prelungea pina la ore tirzii. Diferenta de fus orar e un lucru deci cit se
poare de serios...Ajungeam in schim primii pe plaja, odata cu rasaritul soarelui - lucru
de altfel imposibil de facut la longitudini europene - chiar la timpul cind imense pete
negre incepeau sa se desluseasca la orizontul oceanului. Treceau Cruise-uri spre sau
dinspre Cozulel, insula al carui profil electro-luminos i se poate zari noaptea din Playa
del Carmen.
Ritualul de seara al mesei
incepea cu aceesi plimbare printre terasele si barurile cu mese intinse pina pe mijlocul
drumului, in romantica si atotprezenta muzica Mariachi. Un slalom printre gura-casca si
tot felul de animatori care ofera care mai de care oferte tentante de masa sau cupoane de
cite un pahar de bautura gratis. Surprinzator, masa e scumpa - piperata la pret si nu de
traditionalii jalapenos... Raportat la nivelul de trai al mexicanilor si la problele lor
economice, preturile sint - asa cum ma repet - infioratoare. Explicatia nu poate sta decit
in foamea care ii acapareaza pe cei poate 60-70% din turistii care isi plimba burtile prin
zona la vremea mesei: americanii. O da! Vesnic flaminzi, galagiosi, burtosi, nesuferiti si
doldora de bani, turistii americani au modificat fara voia lor meniurile tipice mexicane
in alternative Mac-Burger-Texmex. In locul renumitelor mincaruri mexicane, cel mai ades te
intimpina colectii de steak-ri, burgeri si american pizza. Nici urma de 'burito' sau
mincare picanta. Probabil ca asemenea mincaruri se gasesc bine merci doar in sate ferite
de turism si de dolari, pe mesele mexicanilor...Mincarea traditionala Maya este si ea
modernizata si extrem de scumpa. Asta doar pentru ca mai are niste adaosuri de fasole...In
general mincarea mexicana din Playa m-a dezamagit. Nu as putea spune ca m-a impresionat
prin taco si guacamole pentru ca pe astea oricum le stiam din Olanda si le putem cumpara
in orice supermarket. |

Bulevardul care duce spre docul de
unde pleaca vaporul spre Cozumel
Rasaritul soarelui - vazut de Florin

Pitoresca intrare
a Hotelului Albatros Royale

In fata docului de la "Senor Frogs"...
asteptind vapoarele de pe Cozumel


Clasica poza de la malul oceanului
In spate un Cruise...

o zi cu valuri...dupa unul mai
involburat...
Rest pe malul marii
Continental Plaza (La Pergola)
ce n-as da sa fie toate zilele asa...

Ora de tenis
|